Contact

Sediul 1: Str. Lungă, nr. 137, Brașov, cod poștal: 500051
Sediul 2: Str. Șincai, nr. 4, Brașov, cod poștal 500051

©  design  and photos by Andreea Pașca 2018

Maria

Montessori

-O SCURTA BIOGRAFIE-

Maria Montessori a creat un sistem de educaţie complex şi complet, cu următoarele componente : o teorie a educaţiei, un sistem pedagogic, o bază materială originală. Sistemul său se bazează de asemenea pe o teorie proprie asupra psihologiei copilului şi a dezvoltării sale. Maria Montessori s-a născut în 1870 în Italia. Tatăl său a fost militar şi apoi funcţionar public, iar mamă casnică, însă foarte educată pentru vremea să. Bunicul sau a activat în domeniul ştiinţific. Maria Montessori a avut relaţii foarte apropiate cu mama sa, care a susţinut-o pe tot parcursul şcolii, în timp ce cu tatăl său a avut relaţii tensionate cauzate de dorinţa sa de a studia şi e cariera neconformă cu cerinţele vremii.

Maria Montessori a mers, după şcoală primară, la şcoală tehnica de băieţi dorind iniţial să devină inginer, o carieră neobişnuită pentru o fată şi în mod ironic împotriva dorinţei familiei de a e urmă o carieră în domeniul educaţiei. Ulterior şi-a schimbat din nou opţiunea pentru o carieră în medicină şi a reuşit să fie admisă la facultatea de medicină care la acea vreme nu era deschisă femeilor. Maria Montessori povesteşte depre experienta ciudată pentru toate părţile de a fi singura femeie studentă într-o facultate de bărbaţi. Astfel, a devenit în 1896 prima femeie doctor din Italia. Lucrând la o clinică pentru copii cu dizabilităţi, a ajuns la concluzia că  nu medicina ci educaţia e răspunsul la problemele acestora.

A început să îl studieze pe Jean Itard şi Edouard Seguin şi să aplice şi să perfecţioneze metodele lor în lucrul cu copiii cu dizabilităţi. Momentul de cotitură a fost când rezultatul muncii cu aceşti copii cu dizabilităţi mintale a fost ca ei au trecut examenele publice destinate copiilor din şcolile normale.Concluzia surprinzătoare a Mariei Montessori s-a tradus în întrebarea: ce fel de educaţie este aceea care îi aduce pe nişte copii normali la nivelul unor copii cu deficienţe mentale. Astfel că începând cu 1901 se dedica studiului filosofiei educaţiei şi psihopedagogiei. În 1906-1907 deschide prima Casă Dei Bambini în cartierul sărac San Lorenzo din Roma. Copiii celor care locuiau în acest cartier au fost adunaţi de pe străzi în această Casă unde stăteau întreaga zi, sub supravegherea unui personal necalificat şi bineînţeles a Mariei Montessori.

Încet încet s-a observat preocuparea copiilor pentru a învăţa lucruri care îi ajută să se descurce în viaţa de zi cu zi, ceea ce acum se cheamă viaţa practică. Copii s-au organizat astfel încât să pună şi să strângă masa singuri, să aibă grijă să fie curat şi ordonat în casa lor şi bineînţeles să ştie să se descurce singuri cu hainele şi încălţămintea. Maria Montessori a creat un mediu pe măsura lor: mese, scaune micuţe, toate lucruile din Casa erau lucruri reale, nu jucării, dar scalate la dimensiunea copiilor şi lăsate la îndemâna lor. Treptat au fost dezvoltate alte materiale pentru alte domenii de interes pentru copii: matematică, limbaj, geografie, etc. Mai departe Maria Montessori a observat că aceşti copii sunt capabili să aleagă singuri cu ce materiale să lucreze şi asupra căror arii să se concentreze, urmărind interesul natural al fiecăruia. Materialele dezvoltate sunt ordonate în funcţie de complexitate şi pe arii curiculare, multe dintre ele conţinând principiul controlui erorii, ceea ce înseamnă că lucrând cu ele copilul poate determina singur dacă a rezolvat sarcina corect sau nu. Educatoarea acţionează ca un ghid, arătând copiilor cum se utilizează materialele şi supraveghind desfăşurarea normală a activităţii în clasă, cu respectarea regulilor convenite. Aici Maria Montessori a observat copiii, a construit şi a aplicat principiile, pedagogia şi materialele ce vor fi cunoscute ca sistemul Montessori.

În anii care au urmat faima Mariei Montessori a continuat să crească, ea implicându-se activ în răspândirea şi dezvoltarea metodei sale. A scris o serie de cărţi fundamentale pentru metoda Montessori, iar în 1914 a mers în Statele Unite ale Americii unde a fost primită de Thomas Edison şi a înfiinţat American Montessori Society avându-l pe A.G. Bell drept preşedinte. În 1929 a înfiinţat AMI (Asociaţia Internaţională Montessori) cu scopul de a continua tradiţia şi a urmări implementarea corectă a principiilor Montessori.

Toate progresele privind răspândirea metodei Montessori au încetat odată cu primul război mondial. În 1933 Maria Montessori s-a refugiat în Olanda împreună cu fiul său Mario, iar în 1939 a mers în India pentru o serie de conferinţe, loc unde îl întâlneşte pe Mahatma Gandhi şi rămâne sechestrata până la sfasitul războiului. În 1946 s-a întors în Olanda, iar în perioada 1949-1951 a fost nominalizata de trei ori pentru premiul Nobel pentru pace. În 1952, la 81 de ani, a murit. Munca sa este cu adevărat inovatoare, având în vedere că domeniul educaţiei era slab dezvoltat la 1900, metoda propusă este complet nouă faţă de ce există la acea dată, 100 de ani mai târziu e în continuare considerată « alternativă » educaţionala, iar studiile din prezent validează constant principiile care stau la baza metodei.

 

În concluzie, metoda Montessori îndeplineşte toate criteriile pentru creativitate, chiar şi în prezent: este ceva nou [în sensul de puţin cunoscut], este ceva original [în sensul de diferit de practică de masă], este ceva adecvat realităţii [aşa cum rezultă din studiile ştiinţifice].

This site was designed with the
.com
website builder. Create your website today.
Start Now